In adancul pamantului domneste intunecatul frate
al lui Zeus, pe nume Hades. Imparatia lui e plina de bezna si de groaza. Acolo
nu patrund niciodata razele invioratoare ale soarelui stralucitor. Prapastii
fara fund duc de pe fata pamantului in imparatia de tristete a lui Hades,
strabatuta de rauri negre. Acolo curge raul sacru, Stixul, care ingheata totul
si pe a carui apa se leaga in juraminte zeii insisi.
Pe campiile cufundate in bezna ale imparatiei lui
Hades, acoperite cu lalele salbatice, plutesc, usoare, umbrele imateriale ale
mortilor. Vaierul mortilor susura molocom, abia de-l prinde urechea, asemenea
fosnetului frunzelor vestede fugarite de vantul toamnei. Nimeni nu se mai
intoarce din aceasta imparatie a jalei.
Un caine cu trei capete, Cerber, pe al carui
grumaz misuna serpi, pazeste iesirea. Batranul ursuz Charon, luntrasul
sufletelor celor morti, ii duce pe acestia in schimbul a doua monede de aur
peste raul Stix.
Hades, fratele lui Zeus, sta pe tronul sau de aur,
impreuna cu sotia sa, Persefona, si este slujit de neinduratoarele zeite ale razbunarii,
Eriniile.
Langa tronul lui Hades stau judecatorii imparatiei
mortilor si zeul mortii, Thanatos, cu sabia in mana, infasurat intr-o mantie
neagra si cu aripi uriase, tot negre. Intunecatele Kere zboara, cutreierand
neobosite campul de lupta si bucurandu-se mult cand ii vad cazand, unul dupa
altul, pe eroii rapusi; cu buzele lor ca para focului ating ranile si sorb cu
nesat sangele fierbinte al celor doborati, smulgandu-le sufletul din trup.
Tanarul si frumosul zeu al somnului, Hypnos, zboara deasupra pamantului, tinand
in mana maciulii de mac si turnand din corn licoare datatoare de somn deasupra
muritorilor.