Cronos, titanul ce ii luase prin inselaciune lui
Uranus fraiele lumii, se temea ca puterea lui nu avea sa dureze de-a pururi si
ca la randul lor, fii si ficele sale se vor razvrati impotriva-i. Atunci
porunci sotiei sale, Rhea, ca atunci cand i se vor naste copiii sa ii dea lui
sa ii inghita fara mila unul cate unul. Astfel Cronos isi inghiti cinci dintre
copii: Hestia, Demeter, Hera, Hades si Poseidon.
Insa Rhea nu dorea sa piarda si ultimul sau copil
si, urmand sfaturile parintilor sai – Uranus si Gheea – ea pleca departe, pe
insula Creta, unde, intr-o pestera adanca, dadu nastere lui Zeus. In locul
micutului zeu, Gheea ii dadu lui Cronos sa inghita un bolovan infasurat in scutece.
Intre timp, Zeus crestea in Creta. Nimfele il
crescusera cu dragoste, hranindu-l cu laptele caprei sacre Amaltheia. Albinele
ii aduceau micului Zeus miere, iar la intrare tineri semizei izbeau cu sabiile
in scuturi ori de cate ori micul Zeus plangea, pentru ca plansul sau sa nu fie
auzit de Cronos si astfel sa impartaseasca si el soarta fratilor si surorilor
lui.
Zeus cel chipes si puternic crescu mare si voinic.
El se razvrati impotriva tatalui sau si-l sili sa readuca la lumina pe copii
inghititi. Impreuna cu acestia pornira lupta impotriva lui Cronos si a
titanilor pentru stapanirea lumii.
Lupta fu crancena. Copiii lui Cronos ocupara
culmile inaltului Olimp. De partea lor trecura si cativa titani. Vrajmasii lor
– titanii – erau puternici si de temut, dar lui Zeus ii venira in ajutor
ciclopii ce-i faurira acestuia fulgerele si tunetele, pe care mai apoi Zeus le
arunca asupra titanilor. Lupta intrase in cel de-al zecelea an, dar biruinta nu
se ivea de nici o parte. In cele din urma Zeus elibera din adancurile
Pamantului pe uriasii cu cincizeci de capete si o suta de brate si ii chema in
ajutor. Infricosatori si uriasi acestia rupeau muntii si ii azvarleau inspre
titani. Gemea intreg pamantul, vazduhul vuia, totul se cutremura.
In cele din urma, puternicii titani dadura inapoi.
Puterile ii parasira si fura infranti. Olimpienii ii azvarlira si-i ferecara in
intunecatul Tartar, sa zaca acolo in bezna veacurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu