Domnia intunecatului Hades.

In adancul pamantului domneste intunecatul frate al lui Zeus, pe nume Hades. Imparatia lui e plina de bezna si de groaza. Acolo nu patrund niciodata razele invioratoare ale soarelui stralucitor. Prapastii fara fund duc de pe fata pamantului in imparatia de tristete a lui Hades, strabatuta de rauri negre. Acolo curge raul sacru, Stixul, care ingheata totul si pe a carui apa se leaga in juraminte zeii insisi.

Pe campiile cufundate in bezna ale imparatiei lui Hades, acoperite cu lalele salbatice, plutesc, usoare, umbrele imateriale ale mortilor. Vaierul mortilor susura molocom, abia de-l prinde urechea, asemenea fosnetului frunzelor vestede fugarite de vantul toamnei. Nimeni nu se mai intoarce din aceasta imparatie a jalei.

Un caine cu trei capete, Cerber, pe al carui grumaz misuna serpi, pazeste iesirea. Batranul ursuz Charon, luntrasul sufletelor celor morti, ii duce pe acestia in schimbul a doua monede de aur peste raul Stix.

Hades, fratele lui Zeus, sta pe tronul sau de aur, impreuna cu sotia sa, Persefona, si este slujit de neinduratoarele zeite ale razbunarii, Eriniile.

Langa tronul lui Hades stau judecatorii imparatiei mortilor si zeul mortii, Thanatos, cu sabia in mana, infasurat intr-o mantie neagra si cu aripi uriase, tot negre. Intunecatele Kere zboara, cutreierand neobosite campul de lupta si bucurandu-se mult cand ii vad cazand, unul dupa altul, pe eroii rapusi; cu buzele lor ca para focului ating ranile si sorb cu nesat sangele fierbinte al celor doborati, smulgandu-le sufletul din trup. Tanarul si frumosul zeu al somnului, Hypnos, zboara deasupra pamantului, tinand in mana maciulii de mac si turnand din corn licoare datatoare de somn deasupra muritorilor.